- casábil
- adj. m., pl. casábili; f. sg. casábilã, pl. casábile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
casábil
Look at other dictionaries:
casabil — CASÁBIL, Ă, casabili, e, adj. 1. Casant. 2. (Despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi casat (1). – Din fr. cassable. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Casabil ≠ incasabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CASÁBIL … Dicționar Român
casant — CASÁNT, Ă, casanţi, te, adj. Care se sparge sau se sfărâmă uşor; fragil, casabil. – Din fr. cassant. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 Casant ≠ incasant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CASÁNT adj. casabil, (pop.)… … Dicționar Român
ruteniu — RUTÉNIU s.n. Element chimic, metal alb argintiu din familia platinei, cu duritate foarte mare, care se întrebuinţează la fabricarea filamentului pentru lămpile cu incandescenţă. – Din fr. ruthénium. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
incasabil — INCASÁBIL, Ă, incasabili, e, adj. Care nu se sparge (uşor). – Din fr. incassable. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Incasabil ≠ casabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime incasábil (care nu se sparge) adj. m., pl.… … Dicționar Român
osmiu — ÓSMIU s.n. Metal de culoare albă cenuşie, lucios, foarte dur, dar casant, care se găseşte în natură, în stare nativă, sub formă de aliaj cu iridiul. – Din fr. osmium. Trimis de oprocopiuc, 15.05.2004. Sursa: DEX 98 ósmiu s. n. [ miu pron. miu] … Dicționar Român
spărgăcios — SPĂRGĂCIÓS adj. v. casabil, casant. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
spărtigos — SPĂRTIGÓS adj. v. casabil, casant. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime spărtigós, oásă, adj. (înv.) 1. murdar. 2. (reg.) sfărâmicios. 3. (fig.; reg.; despre sunete, voce etc.) strident, ascuţit … Dicționar Român
ţandără — ŢÁNDĂRĂ, ţăndări, s.f. Bucăţică (subţire şi lunguiaţă) care se desprinde sau care sare dintr un lemn, dintr o piatră etc. prin cioplire sau spargere; aşchie. ♢ expr. A i sări (cuiva) ţandăra = a se înfuria, a se supăra. [var.: (reg.) ţándură,… … Dicționar Român
